Principii generale pentru o alimentaţie inteligentă

Orice lucru bun poate fi compromis prin exagerare, prin ducerea la extremă. Alimentaţia este un domeniu care suscită multe pasiuni şi ca urmare a dat şi continuă să dea naştere la multe curente şi tendinţe deplasate, nu rareori extremiste. Tocmai pentru că alimentaţia este un factor atât de important în menţinerea sănătăţii şi în general a unei vieţi pline de satisfacţie, precizăm câteva reguli care să prevină adoptarea unor practici unilaterale, neechilibrate.

Principiul varietăţii
Prima regulă de importanţă crucială pentru alimentaţia noastră este regula varietăţii. Însăşi natura înconjurătoare ne învaţă în mod intuitiv această lecţie prin diversitatea debordantă de produse alimentare care ne stau la dispoziţie. Apoi, organismul nostru, gustul - în măsura în care nu este pervertit - are o înclinaţie firească spre variaţie, alternanţă. Regimul vegetarian monoton, unilateral, nu este un mare câştig pentru sănătate şi este neînţelept să faci economie pe seama sănătăţii. De aceea este bine să folosim ca hrană o varietate cât mai mare de cereale integrale, fructe, legume şi zarzavaturi.
Aceasta nu însemnă totuşi că este obligatorie includerea la fiecare masă a tuturor felurilor de alimente ci mai degrabă varietatea să se reflecte în alcătuirea meniului pe parcursul zilei şi de la o zi la alta. În acest sens deschiderea spre tradiţiile culinare sănătoase ale altor popoare este mai mult decât binevenită.

Principiul moderaţiei
A doua regulă fundamentală este moderaţia. Nu este suficient să evităm produsele cu efecte nefaste asupra sănătăţii. Trebuie să avem în vedere faptul că multe alimente sănătoase în sine, pot fi nesănătoase dacă se depăşeşte măsura. De exemplu, unii consumă cantităţi exagerate de miere, deoarece au convingerea că este un aliment "natural", "sănătos" prin excelenţă. Totuşi, realitatea este că mierea poate fi la fel de nesănătoasă ca şi zahărul dacă se consumă în cantităţi prea mari.

Principiul adaptării
E adevărat că nutriţia are legile ei generale şi că necesităţile organismului variază doar în limite destul de restrânse. Totuşi maleabilitatea şi adaptarea la cele mai diverse condiţii este foarte importantă.
În primul rând, cantitatea şi felul alimentelor trebuie să fie mereu în concordanţă cu vârsta, activitatea profesională, starea de sănătate sau boală, cu anotimpul, şi alte condiţii sau stări care modelează nevoile organismului la un moment dat (de exemplu perioada de sarcină şi alăptare). Cei care muncesc mai mult, mai intens, au nevoie de calorii mai multe în timp ce persoanele sedentare trebuie să limiteze semnificativ aportul caloric. Pe timp de iarnă, organismul cheltuie energie suplimentară pentru producerea căldurii, ceea ce este normal să se reflecte în cantitatea de alimente consumată.
În al doilea rând, trebuie ţinut cont şi de particularităţile fiecărui individ. Dacă o persoană are o intoleranţă la un produs, de altfel sănătos, cum ar fi de pildă varza, sau fasolea, nu înseamnă că nu va putea să-şi alcătuiască un meniu adecvat. În nutriţia raţională există reguli, dar graţie diversităţii extraordinare a produselor alimentare din natură, ele sunt deosebit de maleabile.
În al treilea rând, se impune adaptarea la limitele impuse la un moment dat de posibilităţile economice precum şi exploatarea creativă a tradiţiilor locale. Deseori, ameliorarea alimentaţiei înseamnă un efort financiar pe care nu toţi ni-l putem permite, oricât de mult l-am dori. Planurile de reformă alimentară trebuie să fie realiste, să ţină cont de posibilităţile concrete _dintr-un loc şi moment dat. Adaptarea la condiţiile locale vizează printre altele şi adaptarea meniului la specificul culinar dintr-o regiune sau alta. De multe ori se pot găsi variante acceptabile ale unor preparate tradiţionale nesănătoase ca atare. Aici, un cuvânt greu de spus îl are ingeniozitatea şi priceperea bucătăresei.

Principiul progresivităţii
Alimentaţia este o problemă complexă, are multe componente şi foarte multe laturi. De aceea schimbarea ei trebuie să fie totdeauna progresivă. Schimbările trebuie introduse treptat şi planificat. Este nevoie de timp pentru informare şi înţelegerea raţională a schimbărilor necesare. Apoi, este nevoie de timp pentru găsirea de soluţii practice, pentru adaptarea la particularităţile individuale sau ale familiei. Factorul economic, disponibilitatea unor produse pe piaţă şi respectiv costul lor (care le poate face inaccesibile pentru unii dintre noi) este de multe ori un factor care limitează sau încetineşte schimbările. Trecerea la o alimentaţie sănătoasă presupune de cele mai multe ori şi schimbarea gustului iar educarea sau reeducarea gustului presupune timp.