Importanţă
În societatea zilelor noastre profesiile suferă schimbări rapide şi radicale. Ca urmare stresul ocupaţional constituie o ameninţare la adresa sănătăţii forţei de muncă şi chiar la adresa firmelor/instituţiilor. Un mare număr de angajaţi consideră că serviciul este cel mai important stresor din viaţa lor. Unele statistici arată că trei sferturi dintre angajaţi cred că muncitorii din zilele noastre sunt mai stresaţi decât cei din generaţia anterioară. Poblemele de la locul de muncă sunt incriminate ca factori cauzatori de boală mai mult decât oricare dintre ceilalţi agenţi stresori, mai mult chiar decât problemele financiare sau familiale.
Ce este stresul ocupaţional?
Stresul ocupaţional poate fi definit ca un mănunchi de reacţii fizice şi emoţionale distructive ce apar în cazul unei discrepanţe între cerinţele de la locul de muncă şi capacitatea muncitorului. Stresul ocupaţional nu trebuie confundat cu sarcinile dificile. Provocările profesiei ne stimulează din punct de vedere psihologic şi fizic, ne motivează să ne formăm noi deprinderi şi să ne perfecţionăm în munca noastră. Realizarea sarcinilor dificile este însoţită de satisfacţie. Practic, provocările ocupaţiei sunt un ingredient important al unei munci sănătoase şi productive. În cazul stresului ocupaţional muncitorii se simt copleşiţi de sarcinile zilnice, relaxarea se preschimbă în epuizare, iar simţământul de satisfacţie se transformă într-o senzaţie de stres. În această situaţie se crează premisele apariţiei unor boli, accidente şi a ratării profesionale.
Cauzele stresului ocupaţional
Cauzele stresului la locul de muncă se regăsesc în interacţiunea foarte strânsă dintre caracteristicile personalului angajat pe de o parte şi condiţiile de lucru pe de altă parte. În ultima vreme, specialiştii socotesc că factorul primordial în geneza stresului ocupaţional sunt condiţiile de muncă însă nici una dintre laturile mai sus menţionate nu trebuie neglijată. Factorii individuali pot interveni accentuând sau slăbind influenţa condiţiilor de muncă. Principalele cauze ale stresului de la locul de muncă sunt următoarele:
Tipul de muncă, configuraţia fluxului tehnologic: sarcinile supradimensionate, pauzele rare, programul prelungit, munca în schimburi diferite, îndatoririle monotone sau lipsite de sens, operaţiunile asupra cărora angajatul nu are nici cea mai mică autonomie etc.
Stilul de organizare al muncii: neimplicarea angajaţilor în luarea deciziilor, comunicarea defectuoasă în organizare, regulamentele rigide etc.
Relaţiile interpersonale: mediu social nefavorabil, lipsa de susţinere şi ajutor din partea colegilor şi şefilor ierarhici etc.
Rolul jucat la locul de muncă: aşteptările contradictorii sau neclare din partea superiorilor, responsabilităţi prea multe sau dificile etc.
Viitorul, cariera: nesiguranţa locului de muncă, lipsa ocaziilor de creştere, dezvoltare, promovare, rapiditatea schimbărilor care îi surprind nepregătiţi pe angajaţi etc.
Condiţiile de mediu/microclimat: condiţii de lucru neplăcute sau periculoase cum ar fi aglomerarea, zgomotul, poularea aerului, condiţiile neergonomice etc.
Stresul ocupaţional şi sănătatea
Tulburările de dispoziţie, afective şi ale somnului, indigestiile şi durerile de cap, deteriorarea relaţiilor cu familia şi prietenii sunt exemple obişnuite de probleme asociate stresului, încă din fazele iniţiale ale evoluţiei procesului. De obicei, aceste semne timpurii pot fi uşor recunoscute. Pe de altă parte însă, efectele stresului de la locul de muncă asupra bolilor cronice sunt mai greu de observat datorită faptului că bolile cronice au o perioadă de evoluţie mai lungă şi pot fi influenţate de mulţi alţi factori în afară de stres. În ciuda acestui fapt, dovezile acumulate de cercetători sugerează că stresul joacă un rol în multe tipuri de probleme cronice de sănătate, în special în bolile cardiace, în afecţiunile muşchilor, oaselor şi articulaţiilor şi în tulburările psihice.
Semnele de alertă precoce ale stresului ocupaţional
Cele mai semnificative semne ale apariţiei stresului ocupaţional sunt:
• Cefaleea
• Tulburările de somn
• Dificultatea de concentrare
• Pierderea stăpânirii de sine
• Indigestiile şi durerile de stomac
• Insatisfacţia profesională
• Moralul scăzut
Stresul şi productivitatea
Unii angajatori cred că stresul ocupaţional este un rău inevitabil şi că trebuie să exercite presiuni asupra angajaţilor pentru a menţine productivitatea şi pentru a rămâne competitivi în economia de piaţă a zilelor noastre. Cercetările pun sub semnul întrebării această părere, adevărul fiind cu totul altul. Studiile arată că nivelul ridicat al stresului de la serviciu este asociat cu absenteism crescut, cu întârzieri mai multe şi cu intenţii mai frecvente din partea angajaţilor de a demisiona din slujba lor. Toţi aceşti factori au un efect negativ asupra realizărilor instituţiei, asupra productivităţii muncii, asupra competitivităţii firmei.
Managementul stresului
Tot mai multe companii din ţările occidentale oferă forţei de muncă angajate cursuri de instruire cu privire la stres. Programele de management al stresului îi ajută pe angajaţi să înveţe despre natura stresului, despre sursele de stres, despre efectele stresului asupra sănătăţii, despre tehnicile şi atitudinile care, odată aplicate, duc la diminuarea nivelului de stres. Programele de control al stresului pot duce rapid la reducerea unor simptome cum sunt anxietatea şi tulburările de somn. De asemenea, au avantajul că sunt uşor de implementat şi necostisitoare. Principalele dezavantaje ale programelor de control al stresului sunt următoarele:
• Efectele benefice asupra simptomelor de stres sunt deseori temporare;
• Programele antistres ignoră de multe ori cauze importante ale stresului datorită faptului că se focalizează asupra forţei de muncă şi nu asupra mediului de lucru.
Schimbarea condiţiilor de muncă
Această abordare pare a fi cea mai directă cale de reducere a stresului ocupaţional. Aceasta presupune identificarea aspectelor stresante ale locului de muncă (ex. suprasolicitarea, aşteptările contradictorii) şi conceperea unor strategii în vederea reducerii sau eliminării stresorilor identificaţi. Această abordare are avantajul că merge direct la cauzele primordiale ale stresului ocupaţional. Problema este însă că uneori managerii nu agreează această cale pentru că ea presupune schimbări ale fluxului tehnologic, ale programului de lucru sau chiar modificarea structurii organizatorice a instituţiei.
Schimbările instituţionale necesare în vederea prevenirii stresului ocupaţional sugerate de specialişti includ următoarele principii:
• Sarcinile angajaţilor nu trebuie să depăşească capacităţile şi resursele lor;
• Sarcinile şi fluxul tehnologic trebuie concepute de aşa manieră încât să ofere satisfacţie muncitorilor, iar aceştia să aibă ocazia de exersare a aptitudinilor;
• Rolul şi responsabilităţile angajaţilor trebuie definite clar;
• Angajaţilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a participa la deciziile şi schimbările care le afectează serviciul;
• Asigurarea unei bune comunicări şi eliminarea nesiguranţei cu privire la realizarea carierei şi perspectivele de dezvoltare profesională;
• Asigurarea unor ocazii de interacţiune socială între colegii de muncă;
• Stabilirea unui program de lucru care să fie compatibil cu solicitările şi responsabilităţile din afara serviciului.
Prevenirea continuă a stresului ocupaţional
Deşi nu există un şablon sau o reţetă simplă general valabilă pentru prevenirea stresului de la locul de muncă, ecuaţia-cheie a unei strategii complete pentru prevenirea stresului ocupaţional îmbină schimbările instituţionale şi programele de management al stresului.
Procesul de prevenire a stresului ocupaţional nu se realizează prin măsuri izolate şi sporadice. Dimpotrivă, prevenirea stresului la locul de muncă trebuie privită ca un proces continuu care se foloseşte de datele obţinute prin evaluări periodice pentru a nuanţa şi redirecţiona strategia de intervenţie.
Subiect: Stresul la locul de muncă 
Vin Apr 30, 2010 6:32 pm
