De-a lungul întregii sale vieţi, omul sănătos respiră susţinut prin fosele nazale. Nasul are numeroase funcţii esenţiale pentru organismul nostru. Astfel, are rol în respiraţie, ceea ce include: dirijarea şi condiţionarea aerului inspirat adică încălzirea, umezirea, curăţirea şi filtrarea aerului, reglarea debitului respirator.
Apoi, are rol în funcţia olfactivă (simţul mirosului), în funcţia fonatorică (amplificarea sunetelor în timpul vorbirii şi conferirea timbrului vocii), în funcţia auditivă (asigură aerisirea urechii mijlocii) şi în anumite reflexe de apărare (cum ar fi de exemplu strănutul).
Cum respiraţi?
În urma studiilor şi a unei experienţe îndelungate dr. Vasile Mulfay a pus în evidenţă fapte surprinzătoare ce au o importanţă practică pentru fiecare dintre noi.
În cartea sa “Profilaxia şi tratamentul O.R.L” profesorul Mulfay arată că “o bună parte a populaţiei, copii, adolescenţi şi adulţi, respiră cu predominenţă prin cavitatea bucală. Problema respiraţiei bucale interesează direct aproximativ o treime din populaţie, lăsând la majoritatea acestora sechele definitive”.
Consecinţele respiraţiei bucale
Pentru a ne da seama de consecinţele nebănuite ale respiraţiei pe gură este suficient să arătăm că majoritatea anginelor, a otitelor, a hipertrofiilor amigdaliene palatine şi faringiene, a laringitelor, a traheitelor a bronşitelor, a hipoacuziilor, neurasteniilor, numeroase tulburări de dezvoltare a aparatului dentomaxilar, toate boli cu răspândire în masă, apar în urma respiraţiei sus- ţinute prin cavitatea bucală. De asemenea, o mare parte a rinitelor acute şi cronice, a rinosinuzitelor au o strânsă legătură cu respiraţia bucală.
Această respiraţie are un efect general epuizant-astenizant, atât fizic cât şi psihic. Efectul astenizant este uneori surprinzător de accentuat şi cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât consecinţele sunt mai grave. La acest efect astenizant contribuie în principal oxigenarea insuficientă, subnutriţia datorată afectării poftei de mâncare şi lipsa cronică de odihnă.
Respiraţia bucală nu presupune obligatoriu şi deschiderea largă a gurii. Circulaţia aerului prin cavitatea bucală este posibilă şi prin cavitatea bucală doar întredeschisă sau chiar printr-o fantă interlabială îngustă, mascată voluntar sau involuntar prin expresia feţei. Acest fapt îngreunează diagnosticarea problemei.
Singura respiraţie fiziologică
Respiraţia nazală este singura respiraţie fiziologică. Ea este o lege a vieţii. Faptul acesta este evident la nou-născut. În afara unor situaţii excep- ţionale, nou-născutul şi sugarul mic căruia i se obliterează brusc fosele nazale, se asfixiază.
Se pune în mod firesc întrebarea, de ce totuşi într-un procent aşa de remarcabil, populaţia - copiii şi adulţii deopotrivă - trece de la respiraţia nazală fiziologică la respiraţia orală nefiziologică?
Cauzele trecerii la respiraţia bucală
Respiraţia cu predominenţă prin gură poate fi impusă fie de modificări organice care obstruează fosele nazale sau/şi cavitatea nazală, sau se poate instala ca o simplă obişnuinţă vicioasă.
Dr. Mulfay precizează: “În practică ne-am convins că în comparaţie cu respiraţia bucală cauzată de obstrucţii organice, obişnuinţa vicioasă de a res- pira prin cavitatea bucală are o incidenţă mult mai ridicată.”
Factorul care determină cel mai frecvent trecerea de la respiraţia nazală la cea bucală este constituit de infecţiile căilor respiratorii superioare cum sunt rinita acută (răceala obişnuită) şi gripa.
Datorită secreţiilor nazale abundente, copilul preferă să respire pe gură. Copiii care nu sunt educaţi să-şi sufle nasul în mod sistematic şi corespunzător, ori de câte ori este nevoie, copiii care nu sunt asistaţi în mod perseverent ca să revină la respiraţia pe nas, pot trece definitiv la respiraţia orală.
La copii
Trebuie să mai menţionăm doi factori prezenţi la copiii mici, care pot duce la permanentizarea respiraţiei orale prin împiedicarea închiderii gurii. Primul este suzeta sau biberonul.
Atâta timp cât sugarul este treaz şi suge activ suzeta, nu se întâmplă nimic grav. Dar în momentul în care sugarul nu mai suge fie pentru că a obosit fie pentru că adoarme, suzeta devine un corp străin care înlesneşte pătrunderea aerului din exterior în gură. Dacă acest lucru se menţine o perioadă suficient de lungă de timp, sugarul se obişnuieşte să doarmă cu gura deschisă, trecând treptat la respiraţia orală atât de dăunătoare.
Suptul degetului, sau al altor obiecte, este al doilea factor şi are un rol similar suzetei în declanşarea şi permanentizarea respiraţiei orale, putând duce în plus la malformaţii dentomaxilare mai grave.
La adulţi
La copii mai mari sau la adulţi, respiraţia orală poate fi declanşată res- pectiv permanentizată, prin practicarea îndelungată a respiraţiei pe gură în cursul exerciţiilor fizice intense, a antrenamentelor sportive, în timpul exercitării unor profesii ca de exemplu, cântăreţii, muzicanţii care cântă la instrumente de suflat, sau în general muncile care presupun efort fizic intens mai ales într-un mediu sărac în oxigen. În sfârşit, am face o greşeală dacă nu am menţiona şi fumatul, care pe lângă celelalte inconveniente grave îl mai prezintă şi pe acela de a predispune şi susţine respiraţia pe gură.
Suflarea corectă a nasului
Pe lângă eliminarea suzetei şi suptului degetului la copii şi abandonarea fumatului la adulţi, un rol deosebit de important în prevenirea apariţiei res- piraţiei orale susţinute îl poate avea obişnuinţa de a sufla nasul corect. Ambele nări trebuie golite perfect, prin suflarea lor alternativă. Suflarea nasului trebuie repetată ori de câte ori este necesar.
Factori cu rol ajutător
Reeducarea respiraţiei este un proces de multe ori dificil şi întotdeauna de lungă durată. Mai ales în cazul copiiilor este nevoie de supraveghere şi asistenţă continuă şi fermă din exterior, din partea părinţilor şi a educatorilor. Ea presupune exersarea sistematică a respiraţiei pe nas. Alături de acestea, o viaţă activă în aer liber, un program de exerciţii fizice regulate sunt căi eficiente de a asigura o bună oxigenare a creierului şi a întregului corp.
Subiect: Respiraţia nazală şi respiraţia bucală 
Mier Apr 21, 2010 7:32 pm
